Archive for Term: Brindusa Iacob

“fotograf de stare, aruncat de destin în lut”

art ceramic

“În spatele lentilelor este o dorință de a-i face pe toți pe care îi întâlnesc să se simtă unici și în largul lor. Să fie ei. Scopul meu este să îmi depășesc limitele cu fiecare fotografie pe care o fac, absorbind inspirația momentului. Caut în permanență reflexele frumoase ale luminii și acele modele perfect geometrice care fac o fotografie originală. Toate acestea mă inspiră să creez amintiri atemporale și nu există o satisfacție mai mare decât să mă provoc” – Brîndușa Iacob, 2017.

Așa se definea Brîndușa Iacob, înainte de intrarea în pandemie, și așa trăia, cu propriile ei provocări. Toți cei care au întâlnit-o, au considerat-o fotograf profesionist de stare sau al stărilor, care iubea să transforme momentele acelea imperfecte în emoții perfecte. Iubea să lucreze cu lumina. Mai mult, profesorul ei, marele Francisc Mraz, fondatorul Școlii de poetică fotografică, i-a lăsat o amprentă definitorie în cariera de fotograf: “Veți ști că un cadru este bun doar atunci când veți fi îndrăgostit de el”.

RAF: Brîndușa Iacob lucrează acum bucăți de lut sau boloboțuri de lut, cum îi place ei să spună, și îl lucrează cu respect. Când te-ai întâlnit cu lutul, Brîndușa, și de ce olărit?

 Brîndușa:  Prima întâlnire a mea cu lutul a fost în liceu, în liceul de artă, unde am ales secția modelaj/sculptură. Am abandonat modelajul, urmând un alt drum, fotografia, până anul trecut când a venit pandemia. Fără evenimente și cu obligația de a mă izola, am simțit că mi se cere să fac ceva ce îmi doresc de mai bine de 10 ani, și anume să învăț să urc vaze la roata olarului. Am mai avut o tentativă acum 12 ani, urmând un curs în Bucuresti, dar a fost o mare dezamăgire, și, astfel, am spus că trebuie să caut mai degrabă un atelier unde să fiu acceptată să lucrez, sa văd exact ce se întâmplă într-un atelier de olărit. Ceea ce am și făcut. Cand mă gândeam la roată și la olărit, în mintea mea se proiectau doar forme de vaze.

RAF: Într-adevăr, vaza este elementul central al creației tale. Este pasiune, are semnificație sau este un simplu obiect de décor?

Brîndușa: Mereu când treceam prin piață îmi cumpăram flori de sezon, le puneam în vaza ce o aveam și mereu, uitându-mă la ele, mă gândeam cât de frumos ar ședea ele într-o vază deosebită și-mi imaginam, în funcție de coloritul lor, cam cum ar arăta acea vază. De aici și gândul că doresc o vază décor, să șadă bine și fără flori, iar după aruncarea florilor să o trimit în cămară. Ca să îți răspund la întrebare, vaza reprezintă câte ceva din toate, este pasiune, este simbol (se spune despre vază că este simbolul prosperității și al bogăției) și este element de décor, dându-i spațiului pe care îl locuiește un aer și stil distincte.

RAF: Ce te distinge față de alți artiști ceramiști?

 Brîndușa: Ce e frumos în ceramică, chiar dacă 10 persoane urmează aceeași școală, același curs, dacă au același profesor sau mentor, când se apucă efectiv de lucru, individual, fiecare lucrează în stilul propriu; încerci așa o perioadă, însă când ajungi tu să pui mâna pe boloboțul acela de lut, iese cam ce stare ai tu, iese, într-un fel, din sufletul tău și din îndemânarea ta. Și cred că aici se face diferența, fiecare omuleț vine cu suflețelul lui.

RAF: Care este piesa care te reprezintă și care are cea mai interesantă poveste?

Brîndușa: În școala de fotografie, am avut un profesor deosebit, țin minte că ne spunea la fiecare oră câte ceva ce mie îmi rămânea în cap. Într-o zi, ne-a spus că după ce vom descărca noi cardul plin cu fotografii, dacă ne îndrăgostim de o fotografie, să știm că aceea este o fotografie bună. Însă de puține ori ni se va întâmpla asta și să nu fim dezamăgiți, să încercăm să fotografiem cât mai bine, pentru a ne reîndrăgosti iar și iar. Fiecare piesă are o poveste pentru că eu sunt un om de stare. Am urcat la roată în zile cu stări bune sau mai puțin bune. Unele ies, altele nu ies. Nu am un plan cu ce voi urca astăzi pe roată sau cum voi textura vazele astăzi. Totul vine spontan, funcție de starea prezentă.

RAF: Se remarcă superioritate în percepția ta artistică. În ce constă ea, în formă, textură, materiale sau în energia ta creatoare?

Brîndușa: Oooo, superioritate? Deloc. Cum am spus mai devreme, fiecare artist vine cu emoția lui. De exemplu, eu sunt un om efervescent, iar asta se poate observa în creația mea.

RAF: Cauți soluții plastice adecvate vremurilor pe care le trăim sau este doar dorință personală redată prin rafinament și finețe? Cum se întâmplă, Brîndușa?

Brîndușa: Lutul este o mare provocare pentru mine și simt că nu mă va plictisi niciodată, pentru că mereu este loc de ceva nou, de necunoscutul care devine cunoscut. Eu lucrez doar la roată, nu lucrez vaze prin turnare sau calandru (folosind foaia de lut). Mai mult, folosesc pigmenți și glazuri organice, este foarte important pentru mine ca vazele mele să nu conțină plumb. Evident, am vrut să cunosc, să știu tot ce se poate ști despre începuturile olăritului, cum se urcă inainte pe roată un vas, cum se ardea. Este foarte important să-i cunosc rădăcinile, așa am ajuns să descarc cam tot ce am putut găsi în mediul online despre această artă. Am urmărit și urmăresc și artiști contemporani, citesc cărți de teorie, pe scurt, încerc să învăț cât mai mult. Dar la sfârșit, cum am și declarat-o, fiecare om vine în actul artistic cu suflețelul lui, cu emoția lui, nu se poate copia. Fiecare om vine cu ce are el în valiză.

RAF: VaZe are o poveste?

Brîndușa: VaZe a răsărit din marea mea dorintă de a avea buchete de flori de câmp într-o vază décor, din dorința mea de a-mi bucura ochii cu un obiect elegant, diferit, un obiect cu suflet. Dorința mea, și pentru aceasta muncesc de dimineața până seara, este ca cei ce ajung să țină în brațe o vază lucrată de mine să nu dorească să o mai lase, să simtă să o ducă acasă și să trăiască cu ea ?.

RAF: Privindu-ți VaZe, aceasta mă îndeamnă să declar că fiecare piesă ce o compune este un puternic dialog între minte și suflet, între viziune și neprevăzutul lucrului în lut (sau cu lutul). Este adevărat că piesele tale sunt scăldate într-o lumină vibrațională?

Brîndușa: Adevărat! Pentru mine, ca om de stare, mintea și sufletul sunt într-o relație strânsă, poate prea strânsă uneori. Sunt zile când nu funcționează nimic, nu iese nimic. La început eram frustrată, mă supăram foarte tare, mă certam acerb, însă, încet, încet, mi-am vorbit mai mult și am înțeles, cumva, că nu trebuie să pun presiune pe mine și să las roata atât cât vrea sufletul sau mintea, că mă găsesc într-un proces creativ, care fură toate resursele interne. Vă mărturisesc că, uneori, mă trezesc la 3 dimineața, fac o cafea, și apoi mă așez la roată. Mă mai ridic de la roată când se face prânzul.

RAF: Formele sunt întâmplătoare?

Brîndușa: Da, formele sunt întâmplătoare! Știu doar ce dimensiune va avea vaza în funcție de greutatea boloboțului de lut. Însă forma prinde viață după ce e bine ridicat cilindrul. Textura este dată a doua zi, când trebuie să curăț vaza, mă uit îndelung la ea și o texturez cum simt eu forma în acel moment.

RAF: Parcă îți simțim mâinile reci, umede care frământă și frământă, până ce se împrietenesc cu lutul. Simțim cum îmblânzești boloboțul de lut. Bine ai venit în RAF, Brîndușa! Ești “frământare” pentru noi, dar, mai cu seamă, ești autorul total al acestei plăsmuiri!  Gratitudine, Brîndușa!